„Ne culcam la ordin, întotdeauna după miezul nopții și după reguli bine stabilite: întinși pe spate, înveliți cu pătura până sub bărbie, cu mâinile pe pătură, drept pernă aveam gamela. Orice încercare de a-ți modifica poziția din cauza durerilor musculare sau osoase era imediat amendată cu o lovitură de ciomag și chiar mișcările involuntare din timpul somnului, din cauza coșmarurilor, erau sancționate tot cu o lovitură de ciomag din partea celor care ne supravegheau somnul. Grija de a nu te mișca, atât în stare de veghe, cât și în timpul somnului, devenise o dominantă căreia îi subordonasem toate funcțiile fiziologice și psihice; astfel, instituisem un autocontrol sever, dar eficace.”

Nicu Ioniță

„La masă, masa când venea: banditul Gheorghiu, cu ăla, cu ăla și cu ăla... Mâncăm în genunchi, cu mâinile la spate. Hai, hai, mai repede, terminați! Domne’, eu mănânc încet de felul meu, am mâncat încet dintotdeauna. Și acuma fac glume câteodată: „dacă nu m-a făcut Ţurcanu să mănânc mai repede, lăsați-mă, domne, în pace!”. Mă bătea că rămâneam întotdeauna ultimul la mâncat. Cum, tot n-ai terminat, mă?. Dar mâncatul ăsta de jos, cu mâncarea fierbinte, era... Totul era o umilință.”

Gelu Gheorghiu