În următoarele zile, Ștefan și colegii săi au fost martorii torturării unui alt lot de deținuți care fuseseră deja bătuți, iar acum își făceau demascările, mărturisind detalii pe care le ascunseseră Securității și renegându-și apoi toate valorile care îi definiseră. Odată finalizată transformarea acestora, membrii grupului său rămăseseră ultimii care nu fuseseră trecuți prin demascări.

Așteptând să fie chemat de comitetul de agresori, Ștefan Davidescu a privit neputincios cum cei trei prieteni ai săi erau bătuți cu cruzime, trupurile lor fiind transformate în răni. Mai mult, Mihai, vărul său, este torturat atât puternic încât aproape moare, fiind resuscitat de aceiași membri ai comitetului de agresori. După alte zile de torturi, rănile lui Mihai cangrenează și este operat ad-hoc în celulă chiar de către cei care l-au schingiuit.

Când i-a venit rândul în fața comitetului de agresori, Ștefan a conștientizat că multe dintre informațiile pe care aceștia le aveau fuseseră date de Mihai Livinschi, cel cu care se împrietenise în camera de carantină. Refuză să îl demaște pe George, fratele său care se afla în libertate, așa că este crunt bătut.