Expirarea pedepsei în 1956 nu a însemnat și punerea sa în libertate. Considerat drept nereeducat, Nicolae Purcărea a primit domiciliu obligatoriu la Lățești, în Bărăgan, unde de altfel a cunoscut-o pe Gica Fuica, viitoarea sa soție. Nu s-au putut bucura de noua familie deoarece la numai un an după căsătorie, amândoi au fost rearestați, în cadrul valului de represiune generat de revoluția maghiară și de retragerea Armatei Roșii din România.

Pentru Nicolae Purcărea mai jucase un rol important și refuzul său de a deveni informator al Securității. Astfel că i-a fost reactivată condamnarea din 1942, fiind încarcerat din septembrie 1958 până în august 1964 la Periprava, Galați și Aiud, unde a trecut printr-o formă de reeducare non-violentă, ideologică.

Aspecte din cadrul întâlnirilor membrilor „grupului subversiv” - Securitatea a considerat pozele de la nunțile și botezurile unui grup de prieteni, foști deținuți din Târgu Ocna (unii trecuți și prin Pitești), drept dovezi ale continuării activității anticomuniste în libertate. Un cărucuior pentru copil, primit în dar, a fost interpretat ca „ajutor legionar”. Au fost condamnați în 1959 la pedepse între 5 ani și muncă silnică pe viață.