Fiecare aspect al zilei devenise un mod de tortură. Foarte chinuitor pentru tânărul Purcărea era obligația de a sta toată ziua în poziție fixă, așezat pe marginea patului, cu mâinile pe genunchi și cu privirea fixată pe vârful bocancilor. La cea mai mică mișcare era lovit de plantonul care îl supraveghea.

Uneori, era pus să frece podeaua camerei, în timp ce ducea în spate unul sau chiar doi colegi. Alteori agresorii îl forțau să facă flotări până la extenuare, fiecare cedare fiind un pretext pentru a fi din nou bătut.

Totuși, poate că cel mai dureros era să privească neputincios cum colegii săi sunt torturați lângă el, gândindu-se totodată că următorul poate fi chiar el.