6 decembrie 1950. Era ziua de nume a lui Nicolae Purcărea și a altor doi colegi din cameră. La un moment dat, în celulă intră Eugen Țurcanu, un deținut cu o constituție masivă, care le spune tuturor că trebuie să își facă demascarea. Iar apoi dă semnalul: „pe ei!”.

Deodată, o parte dintre deținuții scot ciomege, cozi de mătură și picioare de scaun și încep să-i lovească pe ceilalți. Nicolae Purcărea este paralizat de șocul momentului. Nu îl iau doar loviturile prin surprindere, cât și faptul că cei care îl bat sunt deținuți, la fel ca el, și care, cu numai câteva momente mai înainte, păreau să aibă aceleași convingeri ca el.

Bătaia a durat câteva ore. La final, victimele au fost obligate să se dezbrace, primind o singură cămașă, în timp ce puținele lucruri pe care le mai aveau le-au fost luate.