Nicolae Purcărea avea să fie însă arestat în mai 1949, la câteva zile după capturarea grupului de partizani, pe care îl părăsise temporal.

 

Trecut printr-o anchetă scurtă, dar violentă, efectuată la Securitatea din Pitești, a fost transferat la Craiova, unde a fost judecat și condamnat la șapte ani muncă silnică.

Numărul de reținuți, condamnați și internați din motive politice în perioada 1944-1959, conform unei statistici interne a Ministerului de Interne.

SECURITATEA

Direcția Generală a Securității Poporului (prescurtat „Securitatea”) a fost înființată la 30 august 1948, fiind condusă inițial de agenți NKVD. Supranumită și „brațul înarmat al Partidului”, aceasta a contribuit esențial

la consolidarea și menținerea la putere a regimului comunist.

 

Numărul cadrelor a crescut de la aproximativ 5.000 în 1948 la 14.259 în decembrie 1989, în afara celor peste 150.000 de trupe de Securitate (soldați și tehnică militară) care au contribuit efectiv la anihilarea grupurilor de partizani și la reprimarea țăranilor care se opuneau colectivizării.

 

Un rol important în activitatea Securității l-a avut rețeaua de informatori, al căror număr s-a ridicat la câteva zeci de mii.