Evenimentele din decembrie 1989 (cunoscute ca „Revoluția română din 1989”) au constat într-o serie de demonstrații ce au dus la prăbușirea comunismului și la execuția cuplului Ceaușescu.

Pe 16 decembrie au izbucnit proteste în Timișoara, motivul fiind evacuarea din casa parohială a pastorului reformat László Tőkés. În scurt timp, au căpătat amploare, revendicările având la bază nemulțumirile față de nivelul de trai și de regimul politic. Autoritățile au deschis focul, înregistrându-se 59 de morți și 185 de răniți.

În noaptea de 21 decembrie a avut loc o reprimare sângeroasă a protestelor din centrul Bucureștiului. A doua zi, protestele s-au extins în întreaga țară, iar soții Ceaușescu au reușit să fugă cu elicopterul de pe acoperișul Comitetul Central.În următoarele zile, a continuat să crească numărul victimelor din rândul protestatarilor

în mai multe orașe. Versiunea oficială a autorităților, după 1990, vorbește despre „teroriști” loiali lui Nicolae Ceaușescu care trăgeau asupra manifestanților. În realitate, luptele s-au dus între unități diferite de armată sau între armată și civilii care primiseră arme.

Înainte de fuga soților Ceaușescu:
126 morți și 1107 răniți

După fuga soților Ceaușescu:
978 morți și 2214 răniți

La 25 decembrie, Nicolae și Elena Ceaușescu au fost condamnați la moarte de un Tribunal Militar Excepțional, într-un proces scurt și improvizat, și executați la Târgoviște. Puterea a fost preluată de Consiliul Frontului Salvării Naționale, condus de Ion Iliescu, figură de autoritate în regimul comunist.

Evenimentele din decembrie 1989 încă provoacă numeroase controverse în societatea românească, fiind catalogate fie ca revoluție, fie ca lovitură de stat sau ca un hibrid între cele două. În timp ce în restul țărilor est- europene comunismul s-a prăbușit pe cale pașnică, România a fost singurul caz în care schimbarea de regim din 1989 a fost una sângeroasă.