Ultimii ani de comunism au reprezentat culmea crizei generale care a caracterizat regimul. În anii ‘70 s-au făcut investiții masive, dar dezavantajoase, iar decizia lui Nicolae Ceaușescu de a plăti complet datoria externă a dus la disfuncționalități majore și la o sărăcie a alimentelor și produselor de orice fel pe piața românească.

În ciuda resurselor limitate, Nicolae Ceaușescu a început un vast program de sistematizare a teritoriului. Zone întregi din orașe au fost demolate și în locul lor s-au ridicat blocuri de locuințe. În mediul rural, aproximativ 6000 de sate au fost distruse. Decretul din 1966 prin care se interzicea avortul a dus la o creștere importantă a populației, dar și a numărului copiilor instituționalizați, condițiile din centrele de plasament fiind dezastruoase, iar mortalitatea ridicată.

Deși oficial regimul comunist nega existența deținuților politic, în perioada Ceaușescu au existat persoane închise pe criterii politice la penitenciarul Aiud. În alte situații, oameni care au protestat împotriva regimului comunist au fost internați cu forța în spitale de psihiatrie ori au fost încarcerați sub acuzații de drept comun.