Fiind cea mai mare cameră din penitenciar, aici s-au desfășurat cele mai grave violențe în perioada decembrie 1949 - mai 1951. Denumirea sa provine de la scopul pentru care fusese inițial proiectată, având funcția de infirmerie până în 1948.În cameră erau atât paturi supraetajate pe trei niveluri, cât și priciuri de lemn.

În centrul celulei, câteva mese unite sub un cearșaf formau spațiul de torturare individuală a victimelor.

Geamurile mari aveau gratii, dar nu erau blocate cu obloane, ceea ce a permis deținuților să poată vedea afară - cel puțin înainte de începerea torturilor. Acest detaliu a fost foarte important pentru unii deținuți: Gheorghe Stănică își aduce aminte că a văzut pe geam crucea unei biserici, iar această imagine l-a întărit pe tot parcursul încercărilor la care a fost supus în lunile care au urmat. După 1977, această cameră a devenit spațiu de arhivare a documentelor.

Peste 600

de studenți au trecut prin demascări în Piteşti