SPRE LUMINĂ

18

18 / FEBRUARIE / 1950

 

Gheorghe Plop parcurge ultimele trepte ale scării rotunde ce duce la subsol. Este printre primii din șirul de deținuți care pleacă de la etaj spre dușurile de la subsolul închisorii. În dreapta lui simte fluturând un prosop. Cineva dintre deținuți s-a aruncat în golul scării, de la etaj. Moare pe loc. Este Gheorghe Vătășoiu.

 

 

Deținuții coboară spre dușuri în pas alergător, dezbrăcați până la brâu și cu prosoapele după gât. Gardienii îi însoțesc. Ieșirile la dușuri în perioada „reeducării” din închisoarea Pitești sunt rare.

 

 

Un grup de deținuți pornește de la camera 4 spital către subsol; sunt scoși la dușuri. Torturile sunt în toi. E o chestiune de timp până când următoarea persoană va ceda bătăilor. Moartea este interzisă deținuților politic, trebuie să fie în viață ca să spună tot. Moartea poate deveni singura scăpare pentru deținuți și cei rămași încă în libertate.