După absolvirea liceului, Ștefan Davidescu a devenit student la Facultatea de Textile din cadrul Politehnicii din București. Acapararea treptată a puterii de către comuniști l-au determinat să se înscrie în Tineretul Universitar Național-Țărănist, organizația pentru studenți a partidului condus de Iuliu Maniu.

Dintre toate măsurile luate de noua putere de la București, cea care l-a revoltat cel mai tare a fost abdicarea forțată a Regelui Mihai și înlocuirea monarhiei, ca formă de guvernământ, cu republica.

Momentul care avea să-i schimbe viața s-a petrecut în decembrie 1948, când prietenul său Mihai Vintilescu l-a chemat la o petrecere. Bucurându-se de vinul proaspăt, Ștefan, împreună cu Theodor (Dory) Davidescu, vărul său, Mihai Vintilescu și Ion Brătilă, se retrag într-un colț. Toți patru aveau aceleași valori anticomuniste și promonarhiste. Vrând să marcheze împlinirea unui an de la abdicarea forțată a Regelui și să lupte, după puterile lor, împotriva comunismului, tinerii se decid să tipărească manifeste pe care să le distribuie pe câteva străzi din Ploiești și în unele centre universitare din țară. Simbolul lor urma să fie litera E (de la Eliberare) aplicată în colțul din dreapta sus al fiecărui manifest.

Astfel că Mihai, Ștefan, Dory și Ion au trecut la treabă, iar într-o noapte de la sfârșitul lunii decembrie 1948, au împărțit câteva sute de manifeste. Înțelegând apoi că gestul lor nu are cum să scape de investigația Securității, fiecare a căutat să fugă sau să se ascundă: după o încercare nereușită de a trece granița spre vest, Ștefan s-a ascuns în casa unor apropiați țărăniști din București. A reușit astfel să scape de arestare, însă mama și fratele său George au fost reținuți timp de trei luni și anchetați de Securitate, la fel ca familiile celorlalți colegi din grup.