Până la 25 de ani, tânărul Purcărea fentase moartea de două ori. Prima dată, imediat după 23 august 1944: unitatea din care făcea parte a fost trimisă pe front și toți camarazii săi au fost uciși de o mitralieră inamică. Purcărea a supraviețuit pentru că se afla în permisie la acel moment.

Al doilea episod a fost participarea la grupul lui Dumitru Apostol. Datorită activității reduse și a faptului că nu a fost prins o dată cu ceilalți, a primit o pedeapsă mică și nu s-a aflat printre cei aleși de Securitate pentru a fi executați.

Crucile vechi strămutate în fosta curte de plimbare a închisorii reprezintă morminte simbolice ale celor care au murit în acest penitenciar.