Neavând suportul popular, comunismul s-a menținut prin teroare. Aceasta a fost exercitată prin intermediul Securității care recurgea la arestări în rândul populației, în special în rândul celor cunoscuți a avea păreri contrare regimului.

Arestările în număr mare, de multe ori fără motive întemeiate, și violența folosită de Securitate au dus la nenumărate abuzuri, existând numeroase cazuri de rețineri la întâmplare sau în urma unor confuzii

Numărul de reținuți, condamnați și internați din motive politice în perioada 1944-1959, conform unei statistici interne a Ministerului de Interne.

SECURITATEA

Direcția Generală a Securității Poporului (prescurtat „Securitatea”) a fost înființată la 30 august 1948, fiind condusă inițial de agenți NKVD. Supranumită și „brațul înarmat al Partidului”, aceasta a contribuit esențial

la consolidarea și menținerea la putere a regimului comunist.

Numărul cadrelor a crescut de la aproximativ 5.000 în 1948 la 14.259 în decembrie 1989, în afara celor peste 150.000 de trupe de Securitate (soldați și tehnică militară) care au contribuit efectiv la anihilarea grupurilor de partizani și la reprimarea țăranilor care se opuneau colectivizării.

Un rol important în activitatea Securității l-a avut rețeaua de informatori, al căror număr s-a ridicat la câteva zeci de mii.

Gheorghe Pintilie

(Pantelei/Timofei Bodnarenko, 1902-1985)

Agent al serviciilor secrete sovietice, a fost director general al Securității (1948-1952), prim-adjunct al ministrului Afacerilor Interne (1956-1961) și adjunct al ministrului de Interne (1961-1962).Este principalul responsabil pentru fenomenul Pitești, fiind cel care a ordonat și coordonat activitatea de culegere de informații din penitenciare.

Alexandru Nicolschi

(Boris Grünberg, 1915-1992)

Agent al serviciilor secrete sovietice, a fost subdirector general al Securității (1948-1953) și secretar general al Ministerului Afacerilor Interne (1953-1961).