n. 1930 - m. 2011

MIHAI BURACU

19

arestat la

de ani

Mihai Buracu

arestat la 19 ani - 5 ani de închisoare

 

 

● ● ●

„Căderea în lumea păcatului originar se face în timp și în trepte mici, dar la Pitești a fost prăbușire totală și bestială în cele mai adânci caverne ale iadului.”

 

Mihai Buracu

Eu sunt scribul,  Filos, 2012)

 

 

Mihai Buracu s-a născut pe 24 ianuarie 1930, la Turnu Severin, în familia preotului militar Iosif Coriolan Buracu, fost deputat din partea Partidului Național Țărănesc și participant la cele două războaie mondiale. A urmat cursurile liceelor „Negru Vodă” din Făgăraș și „Traian Doda” din Caransebeș, unde s-a apropiat de ideile Mișcării Legionare, încadrându-se în Frățiile de Cruce. Activitatea sa avea să îi aducă arestarea pe 7 iunie 1949 și, după un proces ținut la Tribunalul Militar din Timișoara, o condamnare de 2 ani de închisoare corecțională.

 

Fiind elev, Mihai Buracu a fost trimis la închisoarea din Târgșor, unde condițiile de detenție erau ușor mai permisive decât în alte penitenciare. În octombrie 1950, a fost transferat la coloniile de muncă de la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Ajuns la destinație după un drum de aproape 24 de ore în condiții deosebit de grele, deținuții au fost obligați să execute o serie de exerciții fizice solicitante. Mihai Buracu a refuzat, iar gestul său a fost notat de către ofițerul politic. Moment avea să fie – probabil – decisiv în destinul tânărului, actul de frondă aducându-i transferul în martie 1951 la Pitești. A făcut parte din ultimul lot de tineri torturați în închisoarea Pitești, fiind bătut încă din prima seară petrecută în camera 4-spital. Șocul și torturile au fost dublate de blasfemiile la care a fost obligat să ia parte în Săptămâna Mare, experiențe care l-au marcat atât de mult încât Mihai Buracu a albit complet într-o singură noapte. A fost unul dintre puținii care au rezistat torturilor, spunându-i lui Eugen Țurcanu că va rezista atâta vreme cât și colegul său de lot Constantin Tache Rodas va face la fel. Rodas a fost bătut din nou pentru poziția lui Buracu, dar cuvintele colegului de suferință l-au întărit moral. Peste ani, Mihai Buracu avea să descrie una dintre metodele de tortură la care a fost supus: întins pe spate, cu mâinile pe lângă corp, trebuia să nu atingă solul cu partea superioară a corpului. Un agresor stătea în spatele victimei, cu un obiect ascuțit care l-ar fi înțepat în ceafă dacă și-ar fi lăsat capul jos. Buracu povestește în memoriile sale că, la un moment dat, a încercat să se sinucidă, lăsându-și brusc capul, însă agresorul și-a retras rapid obiectul ascuțit.

 

 

● ● ●

“În mâna dreaptă ţin stilul, un beţigaş de lemn puţin cioplit şi ascuţit la un capăt, iar în mâna stângă ţin tăbliţa tăiată dintr-un calup de săpun de rufe. Citesc în oglinda neagră a nopţii numele infernului pe care îl străbat: PITEŞTI <-> ITŞETIP.  Urlu. Sunt pruncul din pântecul morţii lepădat în scutecul durerii. Buzele îmi sunt lipite cu leucoplastul fricii. Mi-e frică. De mine însumi îmi e frică cel mai mult.”

 

Mihai Buracu

Eu sunt scribul,  Filos, 2012

 

 

● ● ●

După încetarea violențelor, Mihai Buracu a avut funcția de planton pe celular, cu toate că nu făcea parte din rândul celor „reeducați”. Ulterior, a fost transferat la lagărul de triere de la Ghencea și de acolo a fost trimis la Bicaz, ultima parte a detenție petrecând-o la Borzești și Onești. Pentru că pedeapsa dictată de tribunal expirase, Mihai Buracu a primit o internare administrativă de 24 de luni, la care s-a mai adăugat o altă internare de 12 luni. A fost eliberat pe 21 mai 1954, după aproape 5 ani de închisoare, primind domiciliu obligatoriu în Caransebeș. Și-a luat bacalaureatul, a intrat la Facultatea de Filologie din Iași (pe care a absolvit-o ca șef de promoție, la fără frecvență) și s-a căsătorit cu Margareta Marianek, logodnica ce îl așteptase în anii de detenție.

 

A fost urmărit și șicanat de către Securitate, fiind bibliotecar, zilier, încărcător și descărcător de lemne, dar și profesor de limba și literatura română. După 1989, a fost membru fondator al PNȚ Mehedinți, iar între 1992 – 1996 senator PNȚ din partea aceluiași județ. A murit pe 7 martie 2011, fiind urmat, la exact un an, de către soția sa.

 

Alin Mureșan

GALERIE FOTO

19

MIHAI BURACU

n. 1930 - m. 2011

ALTE POVEȘTI

Str Negru Vodă 30, Pitești, Argeș, România, 110069

0774 651 257

© Copyright 2017. Toate drepturile rezervate