Gheorghe Calciu

arestat la 23 de ani - 20 ani de închisoare

 

 

● ● ●

„Cred că, de multe ori, din cauza terorii şi a spaimei, inima noastră a dat diavolului câştig de cauză. Dar până la urmă Dumnezeu ne-a întors pe fiecare înapoi. Ne-a dat la fiecare şansa de a purta ultima bătălie. Căci ultima bătălie n-a fost la Piteşti. Ultima bătălie a fost în inima noastră, atunci când am scapat de Piteşti. Şi pentru cei mai mulţi, în inima celor mai mulţi, ultima bătălie a fost câştigată de Dumnezeu”

Gheorghe Calciu-Dumitreasa

 

Gheorghe Calciu s-a născut în Mahmudia, Delta Dunării, la 24 noiembrie 1925. S-a apropiat de Frăţiile de Cruce în 1940, iar apoi, când s-a înscris la Facultatea de Medicină în 1946, s-a alăturat organizaţiei legionare din cadrul facultății.

 

Arestat în mai 1948, a fost acuzat de tipărire de manifeste anti-comuniste, dar şi de ajutorarea unor lideri ai studenţimii legionare.

A fost condamnat la 8 ani de închisoare şi transferat la penitenciarul Piteşti în februarie 1949. Este întemniţat la parterul închisorii, la secţia de temniţă grea și bătut pentru prima dată în mai 1950. Gheorghe Calciu Intră în „demascările” conduse de Eugen Ţurcanu pe 6 decembrie 1950, însă cedează torturilor şi ajunge să denunţe inclusiv oameni nevinovaţi.

 

„Tortura era aşa de mare încât la un moment dat simţeai că tot ce n-ai spus este o piatră pentru tine: nu mai puteai să o duci. A ascunde ceva, orice, despre părinţi, despre prieteni, a nu mărturisi până la capăt, toate deveneau aşa de monstruoase în timpul acela de teroare, (...), încât îţi plesnea capul şi te duceai singur şi spuneai. Şi astfel inima noastră s-a golit. Sufletul nostru a murit, sau cel puţin a amorţit.” - Gheorghe Calciu Dumitreasa

Gheorghe Calciu nu a fost agresor, însă a acţionat ca informator în detenţie.

 

Transferat la Gherla în august 1951, Calciu rămâne sub influenţa „reeducării”, continuând să fie informatorul administraţiei şi să colaboreze cu Ţurcanu şi Popa Ţanu, dar începe să caute o scăpare în muncile pe care le putea face în penitenciar. În anchetele din 1955 refuză cu obstinaţie să admită că a existat o implicare a legionarilor în demascări.

 

● ● ●

„Schimbarea mea totală a fost când au înscenat procesul reeducării, în ’56. Până atunci a fost aşa, o scăldare. În momentul când ei au spus că acţiunea de reeducare a fost opera legionarilor, am spus: «Nu!». Tot ce au încercat să mai facă apoi a fost zadarnic, eu am rămas pe poziţia mea.”

Gheorghe Calciu Dumitreasa

 

Mai apoi, pe când era închis la Jilava, îşi taie venele pentru a-l ajuta cu sângele său pe Constantin Oprişan, care era grav bolnav.

 

● ● ●

„Securitatea ne-a împărţit în aşa fel încât în fiecare celulă să fie un om destructiv, fie moral, fie fizic. La noi l-au băgat pe Costache Oprişan, care-şi scuipa plămânii – nu fac o figură de stil, realmente în fiecare dimineaţă scuipa cheaguri de sânge şi bucăţi de plămâni. [...] Noi am rezistat pentru că ne-am grupat în jurul lui Constantin Oprişan care a fost un om deosebit, un adevărat sfânt!”

Gheorghe Calciu Dumitreasa

 

● ● ●

„Dupa infernul căderii şi al îndoielilor de mai înainte, acum era cu adevărat un paradis. Aveam o linie, un curaj, aveam o tărie. Mă certam regulat cu gardienii pentru Costache Oprişan! Mâncam bătaie, dar nu mă mai dureau nici loviturile, nici nimic!”

Gheorghe Calciu Dumitreasa

 

 

Eliberat în 1963, i se stabileşte domiciliu obligatoriu la Viişoara. În libertate este supravegheat constant și intens de Securitate, însă el refuză orice colaborare. Îşi ia licenţa în Filologie în 1967 iar apoi, sub protecţia Patriarhului Iustinian, termină Facultatea de Teologie şi este hirotonisit preot, după cum promisese în închisoare.

 

În 1978, în Postul Paştelui, părintele Gheorghe Calciu reacţionează împotriva demolărilor de biserici, ţinând celebrele predici din seria „Cuvinte pentru tineri”. Drept consecinţă, este dat afară de la Seminar, cazul său ajunge celebru prin intermediul Europei Libere iar Securitatea ia măsuri pentru a încerca să îl compromită, fără succes însă. În această perioadă primeşte telefoane de aminenţare iar familia îi este terorizată, dar nu cedează.

 

Este rearestat pe 10 martie 1979 şi condamnat la 10 ani de închisoare sub pretextul implicării sale în Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România.

Este închis la psihiatrie, iar mai apoi transferat la Aiud, într-o celulă cu deţinuţi de drept comun, cărora li se spune să îl omoare. În urma discuţiilor cu părintele Calciu, aceştia refuză să mai îndeplinească planul de asasinare.

 

Ca rezultat al presiunilor internaţionale din partea lui Ronald Reagan, Margaret Thatcher sau Papa Ioan Paul al II-lea, Gheorghe Calciu este eliberat în 1984 şi forţat să părăsească ţara împreună cu familia în 1985. Caterisirea sa, pronunţată de Biserica Ortodoxă Română în 1984, avea să fie ridicată de Patriarhul Teoctist după 10 ani.

 

În Statele Unite lucrează o primă perioadă ca muncitor necalificat, preluând apoi parohia românească din Washington DC. Este primit la Casa Albă de Ronald Reagan şi George Bush Sr.

 

După revoluţie părintele Calciu a călătorit anual în România, iar la moartea sa, pe 21 noiembrie 2006 este înmormântat, conform dorinţei sale, la mănăstirea Petru Vodă, din judeţul Neamţ.

 

● ● ●

„În închisoare, fără Dumnezeu şi fără iertare, nu puteai să supravieţuieşti”

Gheorghe Calciu Dumitreasa

GALERIE FOTO

23

GHEORGHE CALCIU

n. 1925 - m. 2006

ALTE POVEȘTI

Str Negru Vodă 30, Pitești, Argeș, România, 110069

0774 651 257

© Copyright 2017. Toate drepturile rezervate