Constantin Juberian

arestat la 23 de ani - 5 ani de închisoare

 

 

Dintr-un tânăr care intenționa să se alăture partizanilor din munți, Constantin Juberian a ajuns unul dintre cei mai tenace agresori, fiind utilizat apoi în pseudoprocesul prin care autoritățile comuniste au încercat să se delimiteze de experimentul reeducării prin tortură. La final, a ajuns în fața plutonului de execuție și împușcat.

 

Născut la 29 octombrie 1926 în Domașnea, Caraș-Severin, într-o familie cu puternice simpatii legionare, Constantin Juberian a activat în organizațiile de tineret ale Mișcării, devenind șef al Frățiilor de Cruce de la liceul „Traian Doda” din Caransebeș și, ulterior, membru în Centrul Studențesc Legionar din Cluj. Drumul său după 1944 a fost unul oscilant: a intrat în legătură cu luptătorii anticomuniști parașutați în țară și cu grupările de rezistență din munți (alăturându-se pentru scurtă vreme grupului condus de Spiru Blănaru), dar s-a înscris și în PSD. Această decizie nu a avut însă un fundament ideologic, ci fiind constrâns de lipsurile materiale, Juberian a căutat să se angajeze ca pedagog, iar una dintre condiții era să facă parte dintr-o organizație democratică.

 

După absorbția PSD-ului în cadrul Partidului Muncitoresc Român, Juberian a continuat să activeze în rândul comuniștilor, la ordinul superiorului său legionar, devenind secretar de organizație. Simțindu-se în pericol din cauza trecutului său, a plecat pe șantierul de muncă patriotică de la Bumbește-Livezeni. Revenind în Cluj, și-a reluat activitatea în PCR, dar simțindu-se vizat de o posibilă arestare, pentru un timp a purtat și armă, intenționând să se apere în cazul unei confruntări cu Securitatea și să fugă în munți.

 

Pe 30 martie 1949 este judecat și condamnat la 7 ani de închisoare corecțională. Ajuns la Pitești pe 9 iunie 1949, Juberian a intrat în demascări în martie 1950 și în ciuda unei rezistențe inițiale în fața agresorilor, a cedat din cauza torturilor. A participat la torturarea mai multor grupuri de deținuți, fiind unul dintre agresorii folosiți în mod predilect de către Țurcanu.

 

După încetarea violențelor în 1951, Juberian a rămas în preajma lui Țurcanu. A participat la ședințele organizate de acesta, contribuind la redactarea unei sinteze privind metodele folosite în timpul torturilor, și a semnat un memoriu prin care se cerea rejudecarea celor cu pedepse mici. A solicitat personal ca cei care, după eliberare, vor mai întreprinde vreo acțiune contra regimului să primească pedeapsa cu moartea.

 

Transferat la Gherla, Juberian a lucrat ca normat în cadrul Biroului Tehnic, fiind în același timp și informator de încredere. A pedepsit diferiți deținuți pentru a-i determina să colaboreze și a colaborat cu Mărtinuș până în 1953 într-o încercare de a porni din nou reeducarea prin tortură. Ridicat pentru anchete, Juberian nu a acceptat inițial să acrediteze ideea că torturile de la Pitești fuseseră o mișcare de sabotare a regimului comunist, dar și-a schimbat complet declarația după trei săptămâni de anchetă, afirmând că inițial „nu și-a adus aminte”. A încercat să se sinucidă pe 31 ianuarie 1954, dar nu a reușit, fiind ulterior întrebat de anchetator: „dar de ce nu ai așteptat să se termine anchetarea ta și apoi să faci acest lucru?”.

Constantin Juberian a fost, în cele din urmă, executat la Jilava pe 17 decembrie 1954.

GALERIE FOTO

23

CONSTANTIN JUBERIAN

n. 1926 - m. 1954

ALTE POVEȘTI

Str Negru Vodă 30, Pitești, Argeș, România, 110069

0774 651 257

© Copyright 2017. Toate drepturile rezervate