arestat la

de ani

Alexandru Popa Ţanu

arestat la 25 de ani

 

 

Alexandru Popa (cunoscut și ca Popa „Țanu”) a rămas una dintre cele mai controversate personaje din procesul de reeducare, atât din cauza rolului jucat în cadrul evenimentelelor de la penitenciarele Pitești și Gherla, dar și pentru schimbările sale interioare.

 

S-a născut la 13 noiembrie 1923 la Prajila, în Basarabia, și s-a apropiat de grupul legionar de la Liceul „Ștefan cel Mare” din Soroca, unde l-a cunoscut pe Alexandru Bogdanovici. A fost condamnat la trei luni de închisoare corecțională în 1943 pentru activitate legionară, iar un an mai târziu s-a refugiat la Sibiu, unde a urmat cursurile Școlii de ofițeri de rezervă de cavalerie.

 

În 1944, Popa Țanu era văzut de Ioan Muntean drept un un tânăr cu puternice sentimente religioase și patriotice, dar patru ani mai târziu Dumitru Bordeianu îl descria drept „de un orgoliu și un sadism feroce, (..) tăcut, foarte atent la ce discutau alții”. Arestarea a venit pe 12 iunie 1948, iar anchetarea la penitenciarul din Suceava și condamnarea la 7 ani de închisoare par să fi adus o puternică schimbare în interiorul său. Adeziunea la reeducarea formală condusă de Bogdanovici pare să fi avut la bază instinctul de conservare, Țanu realizând că trebuie să scape de acuzația de „legionar”. Acesta s-a alăturat din primele zile reeducării, colegii de detenție remarcând că nu avea nicio urmă fizică pe corp care să sugereze că ar fi fost bătut. Ajuns la Pitești în septembrie 1949, Popa Țanu a observat rivalitatea dintre Eugen Țurcanu și Alexandru Bogdanovici, alegând tabăra primului. Astfel, pe 25 decembrie 1949 a participat la demascarea lui Bogdanovici, lovindu-și fostul camarad. Activitatea sa a continuat în alte camere ale închisorii Pitești, însă cruzimea sa alterna cu clipe de umanitate. Văzând că Nicolae Eșianu a încercat să se sinucidă pentru a scăpa de torturi, Țanu l-a sărutat pe frunte și, plângând, l-a întrebat: „De ce ai făcut, Eșene, asta?”.

 

Transferat în 1950 la Gherla, Popa Țanu a condus reeducarea din penitenciar, depășind uneori atrocitățile comise de Eugen Țurcanu la Pitești. Simțind totuși că acțiunea poate fi stopată, s-a internat la la infirmerie, pe motiv că ar fi bolnav de TBC. La sfârșitul lui 1951, odată cu oprirea reeducărilor, a fost transferat la Jilava pentru anchetă.

 

În urma procesului, a fost condamnat la moarte, dar sentința nu a fost executată, Popa Țanu fiind folosit în al doilea proces pentru a confirma teoria hilară pusă la cale de Securitate. A trecut apoi prin Casimca Jilavei, Brăila, Galați, Jilava și Aiud, fiind eliberat în 1964. În libertate, s-a stabilit la Sibiu și a lucrat ca bibliotecar. În paralel a colaborat cu Securitatea până în octombrie 1989, iar după 1990 a refuzat să vorbească despre cele petrecute în timpul reeducării. Destinul său a fost profund marcat de căderea pe care a trăit-o la Pitești și Gherla, dovadă fiind faptul că în 1988 Popa Țanu s-a internat într-un spital de boli nervoase.

GALERIE FOTO

25

ALEXANDRU POPA ŢANU

n. 1923

ALTE POVEȘTI

Str Negru Vodă 30, Pitești, Argeș, România, 110069

0774 651 257

© Copyright 2017. Toate drepturile rezervate