DEMASCAREA

 

„Demascările” reprezentau punctul culminant al „fenomenului Piteşti”, din perspectiva Securității, urmărindu-se prin ele în primul rând culegerea de noi informații cu privire la acțiunile împotriva regimului şi arestarea persoanelor implicate care se aflau încă în libertate. Al doilea scop al demascărilor era compromiterea din punct de vedere moral a tinerilor deținuți, mulți dintre ei lideri ai studențimii, care îşi pierdeau atât influența în rândul colegilor, cât și voința de a se plasa pe poziții contrare regimului.

 

Demascarea presupunea și ea două etape:

 

Demascarea exterioară

Comitetul de agresori, folosindu-se de ceea ce se aflase în faza de „împrietenire” sau din alte „demascări”, chema victima care fusese torturată şi o soma să furnizeze orice informații referitoare la activitatea dusă împotriva regimului, informații pe care aceasta nu le divulgase la anchetă. Refuzul ducea la continuarea torturilor într-o formă agravată. Odată ce victimele începeau să vorbească, ele erau obligate să dea declarații în scris în fața directorului sau, cum s-a procedat mai târziu, în camera de baie, pe plăci de săpun:

Subsemnatul .... deținut, în urma unui proces de gândire pe care mi l-am făcut singur, am ajuns la concluzia că am fost necinstit în declarațiile mele date la ancheta în fața Securității şi țin din proprie inițiativă să aduc la cunoştință următoarele....

 

Demascarea interioară

În această fază accentul cădea pe dezicerea victimei de familie, valori, credință, prieteni. Impactul demascărilor interioare asupra psihicului victimelor era devastator. Deținutul era obligat să îşi batjocorească verbal părinții, frații, prietenii şi profesorii şi să comită blasfemii. De cele mai multe ori, pentru a scăpa de reînceperea torturilor, victimele inventau situații halucinante referitoare la pretinsa decădere morală a celor dragi.

În cazul în care comitetul de „reeducare” se declara mulțumit de „mărturisirile” victimei, acesteia i se cerea să devină la rândul ei agresor. Dar, dacă pe parcurs ieşea la iveală că ar fi ascuns informații, atunci el era iarăşi supus torturilor, apoi procesului de „demascare”, deținuții trăind într-o teroare psihică perpetuă, chiar şi atunci când treceau de partea „reeducaților”.

 

„Gândeam că fiecare om este ca un metal. Acestea se topesc cam de la 140 grade temperatură în sus, iar unele se topesc aproape de 2000 de grade, dar tot se topesc. Aşa şi oamenii. Unii au cedat imediat, de groaza puşcăriei; alții la câteva palme, iar unii la mii şi zeci de mii de ciomege şi alte chinuri dar tot au cedat. Chiar şi moartea este o dovadă că au cedat, orice ar spune oricine!”

 

Eugen Măgirescu, Moara dracilor. Amintiri din închisoarea Piteşti,

Editura Fronde, Alba Iulia, Paris, 1994, p. 22

HARTA

13

DEMASCAREA

NIVEL -1

GALERIE FOTO

13

DEMASCAREA

NIVEL -1

MULTIMEDIA

13

DEMASCAREA

NIVEL -1

Str Negru Vodă 30, Pitești, Argeș, România, 110069

0774 651 257

© Copyright 2017. Toate drepturile rezervate